Ce să facem să nu mai păcătuim?
Ca să nu mai păcătuieşti în restul vieţii, îţi dau următoarele sfaturi părinteşti:
1. Să te rogi cu mintea neîncetat, cu atenţie, stăruinţă şi simţire, să spui diferite rugăciuni câte cunoşti şi, mai ales, rugăciunea scurtă ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-
mă!” şi ”Slavă Ție, Dumnezeule”, ”Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”… etc. Să te rogi totdeauna şi când mergi pe drum, şi când lucrezi, şi când te afli în pat spre
odihna trupului şi când te ridici din pat, în tot timpul şi în tot ceasul. Când te rogi cu evlavie, stăruinţă, cu luare aminte şi cucernicie, duşmanul nu se apropie de tine şi, chiar dacă s-ar apropia, repede va fugi, neizbutind să facă nimic.
2. Să-ţi aminteşti totdeauna de Dumnezeu. Deoarece, a păcătui se întâmplă – zice Marele Vasile – în lipsa lui Dumnezeu, când nu ne mai aducem aminte de Dumnezeu şi uităm că El este pretutindeni
prezent, că ne vede şi nimic nu-I rămâne ascuns, fie bun, fie rău. Atunci nu vom mai păcătui, când Îl vom avea totdeauna în cugetul nostru. ”Cum să fac acest rău şi să păcătuiesc înaintea Domnului” – a zis tânărul Iosif cel puternic la virtute, către stăpâna sa cea desfrânată care îl îndemna la păcat; şi astfel a fugit de păcat, iar proorocul David, în vârstă, căsătorit, cu copii, a uitat de Dumnezeu şi a păcătuit cu femeia lui Urie Heteul. După aceea, s-a pocăit plângând cu amar, a postit, a priveghiat şi s-a tânguit pentru păcatul săvârşit. Dar ca să nu mai păcătuiască în continuare, se gândea totdeauna că Dumnezeu era prezent în faţa sa: ”cugetam la Dumnezeul meu că totdeauna înaintea mea este ca să nu mă urnesc din loc”.
3. Să-ţi aduci aminte de moarte. ”Adu-ţi aminte, fiul meu, de moarte şi nu vei păcătui în veac” – ne sfătuieşte înţeleptul Isus fiul lui Sirah. Cel care-şi aduce aminte de moarte fără întrerupere – zice Marele Vasile – sau nu mai păcătuieşte deloc, sau păcătuieşte foarte puţin.
4. Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iubirea însă să fie adevărată, nu falsă, mărturisită doar cu cuvintele.
Când cineva iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul rămâne cu Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el; cum ar putea să se mai apropie de sine cel rău şi viclean?
Aceste sfaturi părinteşti, iubitul meu fiu duhovnicesc, ţi le dau şi ţi le las ca o moştenire şi dacă le vei păzi cu atenţie şi stăruinţă, te vei mântui şi vei câştiga Împărăţia cerurilor, de care fie să ne învrednicim cu toţii. Amin”.
Extras din cartea ”Viața și învățăturile Cuviosului Părinte Filothei Zervakos”, Ed. Orthodoxos Kypseli, Thessaloniki, 1994
