De ce reprezintă masturbarea un mare păcat? (citiți și distribuiți!)

in-umbra

Deoarece folosim un dar divin cu alt scop şi în alt cadru decât cel pentru care a fost creat. Darul sexualităţii, deoarece este un dar divin, nu a fost creat pentru autosatisfacere. El ne-a fost dăruit să îl folosim în cadrul familiei (Proverbe 5:18) şi pentru scopul cu care a fost aşezat în noi. El trebuie să includă obligatoriu 2 persoane, un bărbat şi o femeie care sunt în legământul sfânt al căsătoriei. (Maleahi 2:14)

Deoarece prin practicarea masturbării promovăm trăirea pentru plăcere. Trebuie să ne amintim că noi, absolut toţi, am fost creaţi să trăim pentru plăcerea şi pentru bucuria Stăpânului, a Creatorului, a Domnului nostru. (1 Corinteni 10:31) Este adevărat că trăind pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia Sa, avem parte şi de plăcere, dar nu aceasta este scopul trăirii noastre. Cine trăieşte pentru plăceri, va constata foarte curând că va face tot ceea ce îi promite sau ceea ce îi produce plăcere. Aceasta ne va conduce spre mult mai multe păcate şi în final, spre condamnare veşnică.

Deoarece prin practicarea masturbării promovăm egoismul. Dumnezeu nu ne vrea egoişti. (Romani 14:7) Omul egoist va avea mari probleme atât în relaţionarea pe verticală, cât şi în relaţionarea pe orizontală cu semenii şi cu familia. Datorită egoismului, el va începe cu un păcat şi va continua cu multe altele, devenind aşa cum spune Sfântul Apostol, robul păcatului. (2 Petru 2:19)

Deoarece urmările masturbării sunt mari şi multe. În primul rând, trebuie să menţionăm micşorarea puterii de autocontrol. Persoana care se masturbează, dovedeşte că nu îşi poate controla dorinţa sexuală. Această practică se va extinde însă foarte curând şi în alte domenii de viaţă. Ea va afecta negativ relaţiile de familie, deoarece va fi greu să găsim un partener aşa de disponibil şi de performant ca „aparatele” folosite în masturbare. Experienţa arată că cele mai multe persoane care nu se pot controla înainte de căsătorie, nu vor găsi puterea aceasta nici după intrarea lor în legământul căsătoriei. Apoi trebuie să menţionăm apariţia inevitabilă a dependenţei. Cei care se masturbează, vor deveni dependenţi de această plăcere. Ei vor dori plăceri mai frecvent şi la un alt nivel, unul superior. Nu putem să ascundem, să nu fim cinstiţi şi să recunoaştem că masturbarea are urmări fizice şi urmări spirituale. Pentru că vorbim de plăceri necontrolate sau scoase din ritmul oferit de Domnul prin felul în care am fost structuraţi, ele distrug trupul nostru. O eliminare excesivă de spermă în cazul bărbaţilor şi mai ales a adolescenţilor, duce la eliminarea excesivă din corp a multor elemente vitale pentru dezvoltarea organismului. Aceasta poate influenţa negativ dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă mai ales în perioada formării, adică în perioada adolescenţei. Cei care practică masturbarea o perioadă îndelungată, pot avea probleme cu puterea de memorare şi vor constata lipsa puterii de concentrare. Tinerii care se masturbează vor avea o imunitate scăzută şi în trupul lor se va accelera procesul de îmbătrânire. Am discutat cu tineri care în urma masturbării au început să aibă probleme care ridică mari întrebări în domeniul relaţionării cu partenerul de căsnicie. Unii au probleme de erecţie, alţii de ejaculare rapidă, alţii de nemulţumire şi neîmplinire în relaţie etc. Masturbarea deci atacă trupul nostru care trebuie să fie templul Duhului Sfânt. (I Cor. 3,16-17) Trebuie menţionat şi faptul că mulţi în urma masturbării au o imagine negativă despre ei, se izolează, devin tot mai închişi şi sunt mult mai vulnerabili depresiilor.

Deoarece masturbarea implică şi imaginarea sau vizionarea unor lucruri păcătoase. Pentru că omul păcătos nu se poate controla, deşi iniţial crede aceasta, multe persoane, bărbaţi şi femei, care se masturbează au devenit dependente şi de pornografie. Sunt mulţi care destul de curând ajung să aibă nevoie de imagini care să îi satisfacă. Alţii se uită la tot felul de filme sau documentare tocmai pentru a-şi putea satisface dorinţa sexuală la un nivel mai mare. Aceasta implică cheltuieli financiare şi atrage alte implicaţii fizice, relaţionale şi spirituale. Aşa cum este de aşteptat, chiar dacă diavolul nu ne-o spune de la început, un păcat atrage obligatoriu alt păcat şi lanţul acesta continuă până în ziua eliberării prin pocăinţă şi întoarcerea totală spre Dumnezeu. Dacă aceasta nu are loc, atunci dependenţa ne va ţine robi mereu şi finalul va fi iadul groaznic şi veşnic.

Deoarece masturbarea va reduce actul sexual din căsătoria de mâine la o simplă stare de senzaţii. Vreau să vă spun încă o dată celor necăsătoriţi că Dumnezeu ne-a creat cu darul sexualităţii. Atunci când ne-a creat în acest fel, El nu a dorit să pună în noi o povoară, ci o mare binecuvântare. Din nefericire, mulţi înşelaţi de duhul vremii, reduc darul la o simplă „eliberare”. Dragul meu, darul sexualităţii ne-a fost oferit din dragoste divină şi trebuie să fie mult mai mult decât doreşte natura noastră păcătoasă. Cei care practică masturbarea vor avea mari probleme în relaţia de familie şi în căutarea metodelor de a-i aduce împlinire celuilalt. Actul sexual va deveni un scop în sine, nu un mod de exprimare a iubirii curate dintre soţ şi soţie. Orgasmul va deveni un scop, ceea ce va face mai mult să ne chinuim în relaţie, decât să ne bucurăm de relaţie

Deoarece masturbarea distorsionează modul în care ne privim partenerul de căsnicie. Cei care practică masturbarea vor dori ca partenerul de viaţă să fie cel puţin la fel de disponibil şi de performant ca mijloacele de masturbare. Mânaţi de pofte, vom ajunge să confundăm partenerul de viaţă cu un obiect, nu îl vom privi ca pe o persoană care are voinţă, nevoi, stări diferite prin care trece etc.

Prin urmare, nu te lăsa înşelat de ideile lumii postmoderne. Masturbarea a fost privită mereu ca un păcat şi rămâne păcat, indiferent cine şi din ce motive, ar dori să o numească altfel.

Sursa: ortodoxia.md

loading...

De asemenea, ai putea dori...

8 răspunsuri

  1. intrebari spune:

    De acord. Am insa urmatoarele intrebari:
    -- cum poate sa isi rezolve un ome necesitatile fiziologice? Un om necasatorit (care se afla in aceasta stare impotriva vointei lui) nu are nevoi ca orice alt om casatorit? cum procedeaza un om in asemenea situatie. isi ignora pornirile, si le reprima la nesfarsit, impotriva vointei lui ? nu este asta o dovada de ipocrizie, de mandrie chiar, de a spune ca pot trai asa, sau de a se considera deasupra oamenilor normali care au dorinte firesti ? aceste porniri nu au fost lasate tot de Dumnezeu, nu sunt normale si nu este o dovada a normalitatii in raport cu homosexualitatea? daca nu am avea dorinte firesti, nu am fi considerati in afara firii?
    -- cei care spovedesc sunt fie preoti de mir, fie calugari si ambele cazuri si-au ales starea in care traiesc. oamenii singuri, mirenii, nu (toti) si-au ales starea asta, sunt nevoiti, obligati sa traiasca in singuratate. sunt oameni care se roaga ani in sir sa fie binecuvantati cu o familie si nu li se raspunde la rugaciuni. ce sa faca un om in asemenea situatie? preotul de parohie este casatoriti si nu se poate pune in situatia omului necasatorit, ii este usor sa dea sfaturi, el nefiind pus in situatia de infranare permanenta? Biserica a ingaduit patru posturi pe an, considerate necesare pentru curatarea sufletului si a trupului. este usor sa dai sfaturi, sa vorbesti in teorie, cand nu te-ai confruntat direct cu aceasta lipsa. preotul nu cunoaste lupta, zbuciumul sufletesc si trupesc prin care trece un om singur. e mai usor sa condamni, sa acuzi, sa dai canoane, dar nu stie de cate ori s-a rugat, a incercat sa isi faca o familie. sunt foarte multi oameni singuri, care vor sa se casatoreasca si nu gasesc pe cineva potrivit. ei ce ar trebui sa faca? sa nege faptul ca au nevoi trupesti, la fel ca cei casatoriti? cum isi rezolva ei aceste necesitati? nu vorbim de placere. si a manca si a bea fac parte din categoria necesitatilor si mancam si ceea ce ne place, nu mancam nimic in scarba, ar trebui mancatul sa fie considerat un pacat, doar pentru ca e o necesitate pe care o facem si din placere? de ce se accentueaza latura placerii, fara a se considera si o necesitate. inteleg aberatiile ce decurg din aceasta practica, autosuficienta, necautarea unui partener, dar nu ma refer la aceasta categorie. pun intrebarea: ce solutie ar trebui aplicata in cazul oamenilor singuri (mireni), care nu si-au ales aceasta stare.

    • Daniel spune:

      Vietuind singur, consider ca este mult mai usor sa treci peste aceste porniri. Mai greu ii este unui om casatorit, care din anumite motive nu are voie sa se apropie de sotia lui, pana la un an-doi, poate si mai mult, stiind ca are langa el persoana, legala din punct de vedere omenesc, care il poate ajuta sa se „elibereze”. In speta chiar subsemnatul. Te poti infrana evitand filmele, fotografiile pornografice. Astfel, daca nu mai alimentam aceasta dorinta si urmand un anumit program de citit rugaciuni, acatiste, mers la biserica in fiecare duminica si la fiecare sarbatoare, spovedanie si impartasanie cat mai deasa, devine foarte usor sa treci peste astfel de evenimente. Dar daca noi stam si ne gandim doar la ce frumuseti am zarit astazi pe strada, mai intram si pe internet sa vedem nu stiu de porcarii, atunci devine imposibil sa nu avem astfel de evenimente.

      Masturbarea nu este o necesitate fiziologica. Lipsa masturbarii (in cazul unei persoane fara partener) nu poate fi comparata cu lipsa hranei, a apei etc. Daca nu mananci si nu bei apa, dupa o perioada, organismul cedeaza si mori. In cazul abstinentei sexuale, organismul nu pateste nimic. Iti spun din propria experienta, singurele conditii fiind expuse mai sus.

      In vremurile noastre accentul este pus foarte apasat pe sexualitate. Urmarind aspectele din viata de zi cu zi acest lucru este foarte usor vizibil. In momentul in care omul a ajuns in momente de cumpana privind viata de familie, are impresia ca nu mai sunt alte cai de iesire, el stiind ca sexualitatea reprezinta un aspect foarte important in viata unui om. De aceea este bine ca de mici copiii sa fie apropiati de Dumnezeu, prin Biserica, si nu lasati de izbeliste pentru a fi educati de televizor, calculator s.a.m.d.

      Referitor la preotii de care pomenesti, nu cred ca este bine sa faci astfel de afirmatii. Nici nu iti inchipui ce implica viata de preot. Dupa canoanele bisericii, un simplu mirean are de indeplinit o multitudine de ascultari. Unui preot de mir aceste ascultari i se dubleaza.

      Trecand si peste aceste aspecte, ce sa mai vorbim de calugari?!!! Acolo totul este mult mai strict decat intr-o unitate militara. La manastire, „Comandantul” (adica Dumnezeu) te urmareste in permanenta. El ne urmareste pe toti in permanenta, dar noi nu prea observam acest lucru. Un monah care a plecat in manastire sa se apropie mai mult de Dumnezeu prin post si rugaciune, stie sigur ca Dumnezeu exista si vede tot ce face. Atunci aceste aspecte din subiectul nostru devin TABU.

      In final, analizand cele spuse mai sus, observ ca solutii avem insa, vointa ne lipseste!!!

    • Andrei spune:

      Hristos cel euharistic le rezolvă pe toate. Il El este toată plinătatea dumnezeirii.

  2. ZERNI MARIA spune:

    arfi bine catotă lume să slujească la dumnezeu anar mai fi ată nenorociri pe lumea asta trebuie săne dăm selinţă să slujim la la dumnezeu săfiţi bine cuvâtaţi de bunul dumnezeu amin

  3. George spune:

    care ar fi motivul sa stai departe de sotie 2 ani?:) Uau.

    • Daniel spune:

      De cand ramane insarcinata si pana la terminarea alaptarii bebelusului, sotii nu au voie sa se apropie unul de celalat, mai sunt si cazuri in care sanatatea nu le permite acest lucru. Cred ca esti foarte tanar de ne adresezi o astfel de intrebare.

  4. So spune:

    Rugaciunea si postul,sportul si plimbarile vor consua energia pe care ati acumulat-o si nu va fi nevoie de masturbare.Daca n-ati incercat,nu aveti de unde sa stiti.Eu am stat 3 ani si jumatate in abstinenta,casatorita fiind deoarece sotul meu era grav bolnav si n-am simtit lipsa actului sexual,desi sunt o femeie normala si imi facea placere acest lucru.Cand sunteti constienti de prioritati,o sa va vina mai usor.De pilda,daca sarcina sotiei prezinta un risc si ar fi singura sansa sa aduca un copil pe lume cu conditia sa nu aiba sex pe toata perioada sarcinii,din momentul conceperii si pana la sfarsitul perioadei de lauzie,ar merita sa asteptati?Eu spun ca da,nimic nu e mai presus decat a aduce pe lume un copil.In plus,tot ce simte mama pe perioada sarcinii se transmite copilului din pantec,inclusiv insitnctele sexuale precoce pe care le observam la o multime de copii.V-ar face placere sa stiti ca acest copil pe careil aveti,deoarece nu v-ati abtinut de la actul sexual in timpul sarcinii ar deveni un”onanist”?!Cred ca nu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.