Despre înșelarea diavolească și falsele vedenii

Plin de râvnă, Nichita i-a cerut starețului său binecuvântare pentru a trăi în singurătate. Starețul (care pe atunci era Sfântul Nicon) i-a interzis spunându-i: „Fiule, nu se cuvine unui tânăr ca tine să fie trândav. E mai bine pentru tine să trăieşti cu frații. Slujindu-i pe ei nu te vei lipsi de răsplata ta. Singur ai văzut cum Isaac a fost amăgit de demoni în pustie. El ar fi pierit dacă nu l-ar fi scăpat harul lui Dumnezeu dăruit lui pentru rugăciunile sfinților părinților noştri Antonie şi Teodosie.

„Părinte – a răspuns Nichita – eu nu voi fi niciodată amăgit de ceva de felul acesta, ci doresc să stau cu hotărâre împotriva înşelăciunilor demonilor şi să-i cer lui Dumnezeu darul facerii de minuni, precum i s-a dat lui Isaac Zăvorâtul, care săvârşeşte multe minuni şi în ziua de astăzi.”

„Dorința ta – i-a spus starețul – întrece puterile tale. Fii cu băgare de seamă ca nu cumva, înălțându-te, să cazi în ispită. Eu, dimpotrivă, îți poruncesc să slujeşti fraților şi vei primi cunună de la Dumnezeu pentru ascultarea ta.”

Dar Nichita, împins de cea mai mare râvnă pentru viața de singurătate, nu avea nici cea mai mică dorință să împlinească ceea ce i-a spus starețul şi a făcut ceea ce-şi pusese în gând. S-a închis în sihăstria sa şi a continuat să se roage fără să mai iasă măcar o dată afară din chilie. După o vreme, pe când se ruga, a auzit un glas rugându-se împreună cu el şi a simțit o mireasmă minunată. Amăgit de aceasta, şi-a spus: „Dacă nu ar fi înger, nu s-ar ruga cu mine şi nu ar avea mireasma Duhului Sfânt…” Nichita a început să se roage sincer: ”Doamne, arată-Te mie în chip desluşit, ca să Te pot vedea”.

Apoi a fost o voce care i-a spus: „Nu mă voi arăta Ńie, pentru că eşti tânăr şi, ca nu cumva înălțându-te, să cazi”.

Sihastrul i-a răspuns cu lacrimi: „Doamne, niciodată nu mă voi lăsa amăgit, pentru că starețul meu m-a învățat să nu primesc amăgirile diavoleşti, însă voi face tot ceea ce îmi porunceşti”.

Astfel, câştigând putere asupra lui, şarpele cel stricător de suflete i-a spus: „Nu este cu putință omului, în trup fiind, să mă vadă. Dar iată, îți trimit îngerul meu să rămână cu tine. Împlineşte voia lui”.

După aceste cuvinte, un demon în chip de înger i-a apărut sihastrului. Nichita a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat ca unui înger. Demonul i-a spus: „De acum să nu te mai rogi, ci să citeşti cărți. În felul acesta vei ajunge la o vorbire neîntreruptă cu Dumnezeu şi vei primi puterea să dai cuvânt de folos celor care vin la tine, iar eu mă voi ruga Ziditorului a toate pentru mântuirea ta”.

Sihastrul a crezut acestor cuvinte şi a fost amăgit încă mai mult. A încetat să se mai roage şi se ocupa numai cu lectura. Îl vedea pe demon rugându-se neîncetat şi se bucura, crezând că demonul se roagă pentru el. Apoi a început să le vorbească mult din Scriptură celor care veneau la el şi să proorocească asemenea sihastrului din Palestina.

Faima lui s-a răspândit printre oamenii lumeşti şi a ajuns până la curtea marelui cneaz. De fapt, Nichita nu proorocea, ci le spunea celor care veneau la el unde le fuseseră puse lucrurile furate sau ce se întâmplase într-un loc îndepărtat, obținând aceste informații de la demonul care-l însoțea. Astfel, i-a spus marelui cneaz Izeaslav despre uciderea cneazului Gleb de Novgorod şi l-a sfătuit să-l trimită pe fiul său pentru a prelua conducerea principatului. Asta a fost de ajuns pentru oamenii lumeşti ca să-l socotească pe Nichita un adevărat profet. E un fapt dovedit că oamenii lumeşti şi monahii fără discernământ duhovnicesc sunt mai totdeauna atraşi de către mincinoşi, impostori, ipocriți şi de către cei aflați în înşelare diavolească, luându-i drept sfinți şi slujitori adevărați ai lui Dumnezeu.

Nimeni nu se putea întrece cu Nichita în cunoaşterea Vechiului Testament, dar nu putea să suporte Noul Testament şi niciodată în discuțiile sale nu pomenea de Evanghelii sau de Epistolele Sfinților Apostoli, neîngăduind nici unuia dintre vizitatorii săi să menționeze ceva din Noul Testament. Din această stranie alegere, părinții Lavrei au înțeles că era înşelat de diavol. Pe atunci viețuiau la mănăstire mulți sfinți monahi înzestrați cu daruri duhovniceşti şi cu har. Ei l-au alungat pe diavol de la Nichita prin rugăciunile lor. Nichita a încetat să-l mai vadă. Părinții l-au scos pe Nichita din locul în care se zăvorâse şi i-au cerut să le spună ceva din Vechiul Testament. Dar el a spus sub jurământ că nu citise niciodată cărțile pe care mai înainte le ştia pe de rost. S-a dovedit că uitase şi să citească, atât de mare fusese puterea înşelăciunii satanice; şi cu mare greutate a învățat din nou să citească. Cu rugăciunile sfinților părinți şi-a venit în fire, a recunoscut şi a mărturisit păcatul, a plâns pentru el cu lacrimi amare şi a atins o mare înălțime a sfințeniei şi darul facerii de minuni printr-o viață smerită printre frați. Mai târziu, Sfântul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod.

Sursa: Cuviosul Ignatie Briancianinov, Mănăstirea Sfânta Treime

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.