Despre rugăciunea lui Iisus

Mulţi petrecând în patimi, se străduiesc să câştige harul prin rugăciunea lui Iisus. Dar oare într-un butoi unde se ţine păcură se va învoi cineva ca, după terminarea păcurei, să toarne în el ulei aromat? Tot astfel, inima în care s-au sălăşluit sau mai sălăşluiesc patimile, va primi ea darurile Duhului Sfânt fără întârziere? De aceea, ne vom strădui mai întâi să curăţim inima de păcura plăcerilor şi apoi putem să nădăjduim să primim ceva bun.

Înainte de rugăciunea lui Iisus, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu iertarea păcatelor noastre şi să omoram în noi iuţimea şi poftele. Atunci însuşi Dumnezeu îţi va fi învăţător în rugăciunea inimii. Rugăciunea inimii este un dar dumnezeiesc, care se dă robilor iubiţi ai lui Dumnezeu; se învredniceşte de aceasta unul dintr-o mie. Mie mi se pare ca numai rugăciunea lui Iisus, fără de împlinirea poruncilor, nu poate fi. Oare cum gândesc unii că ei sunt rugători şi-i învăţă şi pe alţii rugăciunea lui Iisus, neîngrijindu-se ei câtuşi de puţin de împlinirea poruncilor Domnului? Ba încă nici preasfântul Lui nume (Iisus), să-l pronunţe des cu buzele. Bine este să-ţi zideşti casa pe temelie şi să nu-i pui acoperişul? Scris este: bate laptele şi va fi unt. Aceasta înseamnă: să rosteşti rugăciunea lui Iisus cât mai mult cu buzele şi ea va vorbi în inimă. Iubeşte cantitatea şi va veni şi calitatea, adică, după mulţi ani de rugăciune orală, vei câştiga şi pe cea a inimii. Cine învaţă de la început sau se învaţă să practice rugăciunea inimii, acela se vede că nici cu buzele nu poate să o rostească. Darul Duhului Sfânt vine pe neobservate. Câteodată, darul i se dă călugărului la începutul nevoinţelor, alteori la sfârşitul vieţii sale.

Patericul Solovetului