Dumnezeu nu este un tonomat, ci un mod de viețuire

Majoritatea creștinilor de astăzi cer mereu probe, vor dovezi, vor zilnic minuni mari pentru a crede și Dumnezeu să le fie ca un tonomat, am introdus moneda, apăs butonul și primesc produsul. Adică zic o rugăciune, aprind trei lumânări și aștept să mi se îndeplinească dorința. Creștinismul, Dumnezeu nu este un tonomat, ci un mod de viețuire. Rugăciunea nu e negoț: iți dau, îmi dai. Rugăciunea este ucenicia tăcerii. La rugăciune omul este cel care trebuie să se străduiască a prinde ce i se spune. Căci preocuparea nu trebuie să fie ce face Dumnezeu pentru a mă determina să cred în El, dacă îmi îndeplinește mie poftele mele egoiste, ci ce ar trebui să fac eu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, pentru a mă apropia de El. Am curiozitatea de a ști cine e Dumnezeu, care-I este învățătura Sfintei Sale Evanghelii și care este răspunsul meu la iubirea lui Dumnezeu?

Auzim glasul lui Dumnezeu mereu în Biserică zicând: „Veniți… Eu sunt lumina Lumii”; „Veniți… Eu sunt Pâinea vieții”; „Veniți… Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”; „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” și din potir Hristos ne cheamă zicând: Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă” și așa mai departe. Cum am răspuns noi la aceste chemări?

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire…, Iași, Edit. Pim, 2013

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.