Fii aspru cu tine însuţi; nu-i da omului trupesc cele ce le cere necontenit

S-a spus că doar puţini găsesc calea cea îngustă care duce la viaţă, şi că trebuie să ne silim a intra pe poarta cea strâmtă. Că mulţi zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea (Luca XIII, 24).

Pricina este de găsit în împotrivirea de a ne prigoni pe noi înşine. S-ar putea să ne biruim unele din marile şi primejdioasele patimi, dar să ne oprim la acestea. Poftele mărunte sunt lăsate în seama lor să crească oricât. Nu prădăm şi nu furăm, dar ,,ciupim” câte puţin de ici-colo cu plăcere; nu ne îmbătăm, dar bem ceai şi cafea peste măsură. Inima este la fel de plină de pofte: rădăcinile nu sunt smulse. Şi ne rătăcim în pădurea tânără ce a crescut pe pământul compătimirii de sine.

Dă năvală împotriva compătimirii de sine, căci ea este rădăcina tuturor relelor din tine. De n-ai avea păcat în tine, ai vedea îndată că noi înşine purtăm vina acestui rău pe care nu vrem să-l pricepem, ci îl luăm de bun. Te compătimeşti pe tine însuţi şi de aceea privirea ţi se întunecă. Te vezi numai pe tine însuţi şi astfel ţi se mărgineşte orizontul. Dragostea ta este legată de tine: slobozeşte-o, şi răul se va îndepărta de la tine. Asupreşte această stare primejdioasă şi poftă de trai bun, loveşte-le din toate părţile!

Înăbuşeşte-ţi poftele şi plăcerile, nu le da putinţă să răsufle. Fii aspru cu tine însuţi; nu-i da omului trupesc cele ce le cere necontenit. Căci tot ce se repetă se întăreşte, dar ceea ce nu primeşte hrană moare.

Fii cu mare băgare de seamă să nu închizi uşile cele mari ale răului şi totodată să laşi o uşiţă mică din spatele casei prin care răul să se poată strecura sub o altă înfăţişare.

La ce-ţi foloseşte de pildă să dormi pe pământ tare, dar apoi să te desfeţi în baia fierbinte? Sau să te laşi de fumat, dar să dai frâu liber flecărelii? Sau, îţi înfrânezi flecăreala, dar citeşti romane de aventuri? Sau încetezi de a mai citi romane, dat îţi dai frâu liber fanteziei şi te îndestulezi cu dulceaţa melancoliei?

Toate acestea sunt doar forme diferite ale aceluiaşi fenomen: pofta ta nemăsurată de a-ţi satisface nevoia de plăceri personale.

Trebuie să-ţi stârpeşti însăşi pofta de a-ţi fi bine, de a fi bine dispus, de a fi mulţumit. Trebuie să înveţi a iubi necazul, sărăcia, durerea, greutatea. Trebuie să înveţi a urma poruncile Domnului în toate: a nu vorbi cu semeţie, a nu te împodobi, a te supune mai-marilor, a nu pofti femeia, a nu te mânia, şi multe altele. Căci toate aceste porunci nu ne-au fost date ca să ne prefacem că n-ar exista, ci ca să fie urmate; altminteri nu ne-ar mai fi împovărat cu ele Domnul milostivirii. Dacă vrea cineva să vină după Mine să se lepede de sine, a spus El (Matei XVI, 24), şi a lăsat să fie după voia fiecăruia – dacă vrea cineva – şi după judecata fiecăruia, ca să se lepede de sine.

Fragment din cartea ”Calea asceților”, FRITJOF TITO COLLIANDER, editura Scara

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.