Rădăcina vieţii duhovniceşti este ascultarea. Faci ascultare, ai harul lui Dumnezeu, eşti pentru paradis
Ascultarea le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai neînsemnată neascultare faţă de duhovnic alungă harul. Ascultarea face minuni, ascultarea înseamnă smerenie, ascultarea va aduce toate harismele. Pentru ascultare Hristos dăruieşte rugăciunea. Rugăciunea nu mântuieşte, ascultarea mântuieşte.
Faci ascultare, ai harul lui Dumnezeu, eşti pentru paradis. Diavolul nu se teme de noi. Pe noi nici nu ne ia în calcul, vede doar harul ce îl avem din pricina ascultării, şi de aceea fuge de lângă noi.
Ascultarea este cea care aduce luminarea şi lacrimile şi rugăciunea. Dacă ai aceste daruri dar nu ai ascultare, le vei pierde cu siguranţă. Cu cât mai mult ai evlavie şi îţi iubeşti duhovnicul cu atât mai mult har vei primi.
Harul ascultării, ca un foc, îl acoperă pe cel ce este sub ascultare, şi nu poate diavolul să-l rănească. Dacă lipseşte, însă, harul diavolul ne va distruge.
Teologia decurge din rugăciune, rugăciunea decurge din ascultare. Când ai ascultare, vei găsi şi rugăciunea. Vei găsi teologia. Când nu ai ascultare, nu găseşti nimic; şi să ai ceva îl vei pierde.
Primul lucru, rădăcina vieţii duhovniceşti, este ascultarea. Ai făcut ascultare, vei găsi rugăciune. Se poate să nu găseşti astăzi, vei găsi mâine. Aceasta aparţine judecăţii lui Dumnezeu; în orice caz este imposibil să nu găseşti. Să presupunem că nu găseşti rugăciunea, atunci ascultarea le completează pe toate cele ce-ţi lipsesc.
Când vei deveni simplu, ca un dispreţuit de dragul ascultării şi vei face ceea ce îţi spun alţii şi iei binecuvântare pentru toate, atunci începe să-ţi dea harul Dumnezeu. Oricine ţi-ar fi duhovnic, aceasta nu are importanţă; metania pe care o faci acestuia este lucrul cel mai important. Eu, facând ascultare în anii aceia la Avva Nichiforos, vedeam minuni.
Gheron Iosif zicea: “Nici preoţia, nici dumnezeiasca împărtăşanie, nici Rugăciunea minţii, nici postirea, nici privegherea nu te mântuiesc fără ascultare. Ceea ce se face din propria voie, fără ascultare, o ia demonul”.
Părintele Efrem Catunakiotul
