Sfânta Teodora de la Sihla – Cuvioasa din Carpați (7 august)

Crestin ortodocsii o praznuiesc in cea de-a saptea zi a lunii august pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani intr-o pestera din apropierea Schitului Sihla-Neamt.
Cuvioasa Teodora s-a nascut la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori, din judetul Neamt, parintii ei fiind oameni credinciosi. Tatal sau, Stefan Joldea Armasul, era, precum ii spune si numele, armas, dregator domnesc insarcinat cu paza Cetatii Neamtului. Despre mama Cuvioasei Teodora, al carei nume nu este cunoscut, se stie ca ea se ocupa indeaproape de buna crestere a celor doua fiice, Teodora si Marghiolita.

Impotriva vointei ei, parintii au casatorit-o pe Teodora cu un tanar din Ismail. Credinciosi fiind, Teodora si sotul ei au hotarat la cativa ani dupa ce si-au unit destinele sa se calugareasca amandoi. Copii nu aveau, cu atat mai intensa a fost chemarea lor spre monahie. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea. Peste doi ani, sotul ei a mers la Poiana Marului din Buzau.

La sfarsitul secolului al XVII-lea turcii au navalit, dand foc Schitului Varzaresti. Tanara monahie Teodora s-a refugiat in munti, impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia. „Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari. Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit Muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla”, aflam din cartea „Vietile Sfintilor”.

Uitata de oameni, stiuta doar de Dumnezeu si de un preot care venea din cand in cand sa o spovedeasca si sa o impartaseasca cu Sfintele Taine, Cuvioasa Teodora a sihastrit intr-un loc pustiu, aproape de Sihla, apoi intr-o pestera. Hainele i s-au rupt dupa o vreme si se hranea doar cu macris, fructe de padure si alune. Dupa ce parintele sau duhovnic, Cuviosul Pavel, s-a mutat la Domnul, nevointa Sfintei a fost cu totul nestiuta de oameni, iar Bunul Dumnezeu i-a dat darul facerii de minuni. Cand au navalit din nou turcii in acele locuri, au ajuns pana la pestera unde se traia Cuvioasa Teodora. Ea s-a rugat puternic, iar stanca din fundul pesterei s-a crapat si a adapostit-o. Cuvioasa Teodora a ramas in continuare in pestera, nestiuta de lume, pana aproape de sfarsitul vietii pamantesti, cand a fost gasita de doi calugari de la Schitul Sihastria. Acestia au urmarit pasarile care veneau la manastire si luau in cioc firimituri de paine, cu care zburau catre pestera ei. Cand au ajuns la pestera, cei doi calugari au vazut-o pe sfanta cu mainile ridicate la rugaciune, invaluita intr-o lumina de foc. Desi nu-i cunoscuse vreodata, Cuvioasa Teodora i-a chemat pe nume si le-a cerut sa-i aduca niste haine sa-si acopere trupul si sa trimita un preot s-o impartaseasca. A trecut la Domnul dupa ce a primit Sfintele Taine.

Despre viata evlavioasa si nevointele sale duhovnicesti s-a dus vestea in manastirile Moldovei si satele din toata tara. Multi calugari si credinciosi veneau la mormantul ei si in locul nevointelor sale de ani indelungati. „Se spune ca si fostul ei sot, acum ieroschimonahul Elefterie, care traia la schitul Poiana Marului, ar fi venit aici ca sa se incredinteze daca este vorba de fosta lui sotie. Convingandu-se de acest lucru, s-a hotarat sa ramana pentru restul vietii la schitul Sihastria, in apropiere de Sihla, unde a mai trait vreo zece ani”, spune parintele profesor Mircea Pacurariu din cartea „Sfinti daco-romani si romani”.

In cinstea Sfintei Cuvioase Teodora, prin anii 1725-1730, s-a ridicat schitul Sihla, cu o biserica de lemn, avand hramul Schimbarea la Fata, praznic imparatesc preamarit la 6 august, in timp ce ziua de sarbatorire a Sfintei Teodora este 7 august. Moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au stat dupa 1830 in Schitul Sihla, de unde au fost mutate in biserica din Miclauseni-Iasi. In anul 1856, familia Sturdza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. Pe racla ce se pastreaza si astazi in Manastirea Lavra Pecerska au fost inscriptionata in limba romana: „Sfanta Teodora din Carpati” si in slavona: „Sveti Teodora Carpatina”.

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *