Un aliment binecuvântat prin rugăciune va purta în el harul lui Dumnezeu, și va avea valoare de medicament
Toate cele câte le avem spre ființare ne sunt date de sus, de la Părintele îndurărilor și al milelor, Ziditorul a toată făptura văzută și nevăzută: hrana, apa, îmbrăcămintea, odihna, vigoarea trupului. „Tot ceea ce mâncăm noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii”, spunea Sfântul Serafim de Vârița, accentuând cât de important este să facem rugăciune la masă, de mulțumire și de binecuvântare.
Pâinea noastră cea de o ființă trebuie să o cerem de la Dumnezeu-Tatăl, după cum ne-a învățat Mântuitorul. Dar chiar și dacă noi nu o cerem, adică nu ne rugăm, Dumnezeu în marea Lui iubire de oameni, ne-o dăruiește în fiecare zi. „Prin mâncarea pe care o mâncăm, toată natura și lumea îngerească slujește omului. Pentru aceasta, înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Cu adevărat îngerii stau cu noi la masă când noi mâncăm din mâncare cu rugăciune și mulțumire.”
„Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze: când arau, se rugau, de asemenea, și semănatul și secerișul grânelor îl făceau tot cu rugăciune.” „Acum noi nu mai cunoaștem ce fel de oameni au pregătit ceea ce noi mâncăm, fiindcă de multe ori, alimentele sunt pregătite cu vorbe de hulă, cu batjocură și blasfemie.Starețul Serafim prețuia foarte mult darurile sfinte și sfințitoare pe care credincioșii le primesc prin săvârșirea slujbelor bisericești, precum prescurea, agheasma, untdelemnul sfințit sau mirul, și le recomanda adesea ca leacuri celor bolnavi. De pildă, unei femei oarbe, Starețul i-a spus să lege la ochi peste noapte prescură, și să spună de trei ori Crezul înainte de culcare.
Patericul Vâriței – Sfântul Serafim de Virița, Alexandru Trofimov, 2003