Biserica în care sfinţii din biserica ortodoxă au fost pictaţi pe cheltuiala unui creştin neoprotestant

Prin părţile Botoşaniului, cele apropiate de graniţa cu Ucraina, într-un sătuc arhaic, cu o ortodoxie practică (sau ortopraxie zdravănă), stabilizată de veacuri, s-a pripăşit şi un gospodar de penticostal.

Părintele ortodox, cu biserica în construcţie, era pe undeva pe la etapa pictării sfântului lăcaş.

Sătucul…, unul foarte cuminte, însă şi destul de sărac. Că nu degeaba vorbim de Botoşani!

Condiţii propice, printre altele, şi la autogospodărire şi de prin avutul obştesc sau mai puţin comunitar.

Aşa se face că şi credinciosul nostru sectarizat – pus de diavol, indubitabil, care se vede treaba că nici în postata lor, a sectarilor, nu doarme mai deloc -, l-a împins pe nevinovatul nostru credincios insular între ortodocşi să se înfrupte din lanurile cu cartofi ale… părintelui paroh!

Seara, la circumscripţia de poliţie din sat, are loc următoare consfătuire, avându-i ca personaje principale pe: părintele comunităţii, şeful de post şi credinciosul nostru sectar, adus de şeful de post taman de pe… pământul bisericii, cu oareşce bunuri împrumutate din parohie:

– Domn Părinte – are cuvântul poliţistul mediator —, v-am chemat la secţie pentru că l-am prins pe cetăţeanul X când sustrăgea doi saci de cartofi şi porumbul acesta de pe pământul matale, adică al bisericii. El spune că se căieşte de ceea ce-a făcut şi ne roagă să îl iertăm şi că, dacă îl iertaţi, e gata să facă ceva în slujba Bisericii. Eu nu stiu ce să mă fac… Si eu sunt om cu frica lui Dumnezeu si, dacă matale găseşti o soluţie, vedem ce e de făcut.

– Fiule – îşi începe pledoaria părintele —, cred că îţi dai seama ce păcat mare este acela să furi tocmai din cele ale Casei lui Dumnezeu. Nu noi suntem puşi să judecăm unele ca acestea, însă nu as vrea nicicum să fiu în pielea ta, la judecata lui Dumnezeu.

– Părinte, aşa e, păcatele mele! se apără prădalnicul om. Vrăjmaşul m-a pus, ca mai demult pe Eva, să mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Spuneţi-mi ce să fac, să mă ierte Dumnezeu şi, recunosc, mai ales să mă iertaţi d-voastră.

Şi astfel, în acel sat, cu biserica în construcţie, pictura a fost plătită de un misterios şi binevoitor credincios, mult peste timp legenda spunând că satul respectiv e poate unicul din ţară în care sfinţii din biserica ortodoxă au fost pictaţi pe cheltuiala unui creştin neoprotestant.

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015

Sursa: jurnalspiritual.eu

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.