Dăm bani şi ne preocupăm să le asigurăm o bună educaţie copiilor noștrii, dar nu facem absolut nimic ca să-i ajutăm să fie preţuiţi şi de Dumnezeu

Dăm bani şi ne preocupăm să le asigurăm o bună educaţie laică, lumească, şi, de asemenea, să treacă cu bine prin stagiul militar. Apelăm la prieteni şi alergăm încoace si încolo pentru asta, dar nu facem absolut nimic ca să-i ajutăm să fie preţuiţi şi de împăratul îngerilor.

Le permitem să meargă la spectacole, dar niciodată nu-i obligăm să meargă la biserică. Şi, chiar dacă-i facem să vină o dată sau de două ori, ei vin şi-şi pierd timpul, fără nici un rost sau vin ca să se distreze, fără să înţeleagă ce se întâmplă acolo.

Nu aşa ar trebui să se întâmple. Ar trebui să fie ca atunci când îi trimitem la şcoală şi ei ştiu că au răspunderi: să înveţe şi să-şi facă lecţiile. Aşa ar trebui să meargă şi la biserică, ca la şcoală. Noi trebuie să-i ducem, nu să-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună şi să ascultăm împreună slujba şi apoi să le cerem să-şi amintească ce-au auzit şi ce au învăţat.

Numai aşa îi vom putea corecta uşor şi pe nesimţite. Dacă şi acasă copiii vă aud tot timpul discutând ca nişte creştini cu frica lui Dumnezeu şi le daţi sfaturi bune, aceste seminţe vor da curând un rod bogat.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinți, copii şi creșterea lor