Dezamăgirea este cea mai mare reuşită a diavolului, atunci prăznuieşte el. Domnul ne lasă puţin ca să ne luptăm, însă ne urmăreşte şi din nou ne dă harul Lui

Dezamăgirea este cea mai mare reuşită a diavolului, atunci prăznuieşte el. Nu, copilul meu! Niciodată, niciodată! Domnul ne lasă puţin ca să ne luptăm, însă ne urmăreşte şi din nou ne dă harul Lui. Faptul că te vezi pe tine însuţi mai rău să te bucure. Cu cât se apropie cineva mai mult de lumină, cu atât vede mai bine până şi cea mai mică pată. Cu cât înaintăm în viaţa duhovnicească, cu atât ne vedem lipsurile, scăpările şi ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.

Şi ce dacă întâlnim încercări mari şi grele pe care nici măcar nu ni le imaginam sau la care nici nu ne aşteptam? Toate acestea sunt mici incidente înaintea Jertfei Domnului pentru mântuirea sufletelor noastre, înaintea cuvântului „nu am venit să Mi se slujească, ci ca Eu să slujesc”. Orişice am întâlni, orişice ni s-ar întâmpla în viaţa noastră, toate sunt gunoaie, toate alcătuiesc un nimic înaintea acelora pe care slujirea dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos ni le-a oferit aici pe pământ şi, cu mult mai mult, înaintea acelora pe care ni Ie-a pregătit în Cer, nemuritoare şi veşnice.

Părintele Eusebiu Giannakakis – Fragment din ”Să coborâm Cerul în inimile noastre!”, Editura Doxologia, Iaşi, 2014