Fără necazuri nu este mântuire, aşa precum pentru un urmaş al lui Hristos nu există fericire pe acest Pământ

Necazurile, atât cele lăuntrice, cât şi cele din afară, suportate cu răbdare pe acest Pământ, ne vor înlocui, în veşnicie, suferinţele iadului.

Atunci când noi ne străduim să-L imităm pe Domnul, ele ne arată chipul Crucii lui Hristos, care ne sălăşluieşte în viaţa veşnică, adică în Dumnezeu, spre o locuire în El fără de sfârşit.
A te mântui înseamnă a avea necazuri. Fără necazuri nu este mântuire, aşa precum pentru un urmaş al lui Hristos nu există fericire pe acest Pământ, după cum citim în Sfânta Evanghelie: „în lume necaz veţi vedea” (Ioan 16, 33).

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice – Manualul isihiei, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 33