Gunoaiele din viața noastră
Adesea facem greșeala de a ascunde gunoiul sub preș, toate trăirile noastre, frustrările și tot ceea ce nu înțelegem prea bine – în lipsa unei cunoașteri de sine – le ascundem în adâncul sufletului nostru și nu încercăm să mergem la preot și să le spovedim. Omul modern s-a lipsit de simplitate și în sofisticăriile lumii moderne și-a uitat obârșia din Dumnezeu și în loc să apeleze la ceea ce ar fi propriu și firesc își agonisește o bombă sub casa sufletului. Părintele Arhimandrit Simeon Kraiopoulos printr-o pildă frumoasă ne arată cum procedează omul lipsit de Dumnezeu și de înțelegerea bună a lucrurilor.
Țăranca și gunoaiele din subsolul casei
O femeie a venit să locuiască la oraș. Era țărancă de felul ei, dar a venit în oraș și voia să facă pe aristocrata. Ar fi putut să gândească și să spună: Eu sunt țărancă și voi rămâne așa. Nu a gândit așa ca să nu se facă de râs. Așadar, neștiind cum stau lucrurile, i-a fost rușine să ia gunoiul și să-l scoată afară. Dar ce putea să facă? Gunoiul era în casă! A săpat o groapă în casă și a aruncat toate gunoaiele acolo, în subsolul casei. Cu timpul au devenit scârboase și au început să răspândească și miros urât.
Nu știu dacă știți, atunci când se face țuica,strugurii, prunele sau alte fructe sunt puse într-o putină ca să fiarbă. Acestea zemuiesc, se umflă și răspândesc un miros cumplit. Cu mulți ani în urmă, cineva din Sfântul Munte a intrat într-un asemenea spațiu și din cauza duhorii a murit…
Tot așa și în subsolul casei femeii, gunoaiele s-au umflat, au aruncat capacul și camera s-a umplut de mizerie. Erau gunoaiele pe care le aruncase acolo femeia, dar nu în forma în care le aruncase. Ele se transformaseră, deveniseră scârboase și urât mirositoare.
Ce era de făcut?
Femeia s-a înfricoșat și a făcut ceea ce trebuia să facă de la început, adică să curețe totul și să scoată gunoaiele afară, chiar dacă îi era rușine.
Arhm. Simeon Kraiopoulos, Fragment din cartea ”Sufletul Meu, Temnița Mea”, Editura Bizantină 2009
Sursa: www.catehetica.ro
