Miracolele din viața părintelui Gherontie Puiu, ucenicul Maicii Domnului

Suflet smerit și curat, cu darul profeției, părintele Gherontie Puiu a avut pe lume misiunea sfântă să ridice lăcaș de rugăciune într-un loc uitat de Dumnezeu. A fost binecuvântat cu o viață plină de miracole și credință, pe care credincioșii nu o vor uita.

Părintele Gherontie a fost unul dintre puținii călugări din vremurile noastre care s-au încumetat să trăiască în izolare totală precum sihaștrii de odinioară. A îndurat prigoana securiștilor și torturi cumplite în închisoare, pentru că nu a vrut să se lepede de credință. Viața i-a fost de multe ori în pericol, dar a supraviețuit ca prin miracol pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit.

Viziunile din copilărie îl îndrumă spre credință

Încă din prima zi de viață, Dumnezeu a făcut o minune pentru copilul care părea să se fi născut fără suflare. Mama lui a murit la naștere, iar moașa, speriată să nu fie trasă la răspundere, a abandonat copilul pe marginea unei gârle. L-a salvat o femeie care trecea întâmplător pe acolo și astfel a ajuns în familia lui Ilie Puiu. Totul se petrecea în anul 1933, într-un sat de oameni sărmani de lângă Pașcani. Mulți ani mai târziu, tânărul călugăr își aduce aminte de viziunile pe care le-a avut de mic copil. Când a izbucnit al Doilea Război Mondial și fratele său vitreg a fost luat pe front, el a văzut o femeie în straie de lumină care i-a spus că se va întoarce viu abia peste mulți ani. Într-adevăr, fratele lui a fost luat prizonier în Rusia și a scăpat din lagăr abia după 12 ani. Întors acasă, fratele său s-a însurat și l-a adoptat pe Gherontie, botezându-l la biserică. Era deja adolescent când a primit botezul, iar în ziua aceea a avut din nou o viziune. Aceeași femeie în straie albe i-a apărut în cale și i-a spus să se îndrepte spre mănăstire, pentru că viața lui trebuie închinată Domnului. Tânărul Gherontie a cerut găzduire la mănăstirea Neamț, unde și-a început ucenicia și a primi învățătura bisericească. La acea vreme, știa deja din viziunile sale că a fost ales pentru a misiune sfântă, pe care nu are dreptul să o abandoneze orice ar fi. În rugăciunile sale, Maica Domnului i-a fost alături și l-a sprijinit în clipele de deznădejde cruntă.

Prigoana comuniștilor și viața de ascet

În anul 1959 a început calvarul. Comuniștii au arestat călugării de la Mănăstirea Neamț, i-au bătut și i-au batjocorit să se lepede de credință. Timp de trei luni a lucrat la Fabrica de Textile din Iași, de unde a reușit să fugă, dar scăparea nu a fost decât de scurtă durată. În câteva zile, a fost prins și închis la Periprava sub acuzația că a atacat milițienii. Din lagărul de exterminare puțini mai ieșeau cu viață, dar Gherontie a reușit cumva să scape și de aici. Maica Domnului i-a călăuzit pașii și l-a ferit de pericole. Își aducea aminte că, fugind cu miliția pe urmele lui, a avut o viziune că va scăpa dacă se va urca într-o mașină. Și așa a fost… s-a urcat într-o mașină care s-a oprit câteva momente în dreptul său, iar șoferul l-a dus nevătămat departe de poteră. S-a refugiat în munții Bucegilor și a trăit timp de zece ani într-o grotă bine ascunsă, unde își ridicase singur un altar și închipuise o icoană. A coborât din munți o singură dată, pe ascuns, să își liniștească familia. Abia la sfârșitul regimului comunist a reușit să se întoarcă la viața monahală și să își continue studiile.

Părintele Gherontie Puiu, vindecat miraculos

Încercările grele din viața lui nu se sfârșiseră, însă. În anul 1995, a avut un atac cerebral și o parte din corp i-a paralizat. În zilele acelea cumplite, Maica Domnului i s-a arătat mai clar ca niciodată și i-a poruncit să se ridice, să își ducă menirea mai departe. În acel an, părintele Gherontie Puiu a avut prima dată viziunea clară a mănăstirii Caraiman, ridicată pe un loc de o frumusețe rară, la poalele munților care îi ocrotiseră viața în tinerețe. Din curtea mănăstirii, se vede în toată măreția ei, Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman, iar hramul pe care părintele l-a ales pentru sfântul lăcaș nu este nici el întâmplător. Mănăstirea ”Înălțarea Sfintei Cruci” a fost misiunea lui în viață și încununarea destinului său greu încercat. Maica Domnului i-a spus: ”Acolo unde vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce, acolo să faci mănăstire!”. Când visul s-a împlinit, credința nestrămutată i-a dăruit pacea și liniștea după care tânjise o viață. Prin rugăciunile și sfatul său înțelept, părintele Gherontie Puiu i-a ajutat pe toți credincioșii care l-au căutat la noua mănăstire ridicată în Bușteni. Martir în închisorile comuniste, învățător și ctitor de mănăstire, părintele Gherontie a trecut la cele veșnice în anul 2014, dar va rămâne pentru totdeauna unul dintre cei mai mari duhovnici ai vremurilor noastre.

Sursa: libertateapentrufemei.ro